Deputat de Bacău în 2018, actualmente primar, Lucian Stanciu-Viziteu a fost acuzat de colaborare cu un general SRI

Daniel Dragomir: Și la Comisia parlamentară SRI există un membru care-i servește ceaiul lui Dumbravă

Fostul colonel SRI, Daniel Dragomir Daniel Dragomir l-a acuzat, într-un interviu la Antena 3, pe reprezentatul USR în Comisia parlamentară de control a activității SRI că este omul generalului SRI Dumitru Dumbravă.

„Inclusiv în Comisia parlamentară există un parlamentar care îi servește ceaiul generalului Dumbravă. Și când era audiat generalul Dumbravă, nu știa cum să se grăbească să-i servească ceaiul. (…) Este vorba despre reprezentantul USR în comisia parlamentară”, a declarat Dragomir la Antena 3.

Reprezentantul USR în comisie era deputatul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu.

Daniel Dragomir a afirmat că așteaptă desecretizarea audierii generalului Dumbravă în Comisia SRI, însă acest lucru întârzie. Audierea a avut loc pe 22 noiembrie 2017. Ulterior, președintele Comisiei, Claudiu Manda, a afirmat că s-a cerut demiterea lui Dumbravă din funcția de secretar general al SRI.

Pentru a elimina suspiciunile menționate de Manda, în ceea ce privește corespondența între SRI și Comisie, Biroul Executiv al SRI a hotărât, în ședința din 28 noiembrie 2017, ca dialogul interinstituțional să nu se mai realizeze prin Secretariatul General, ci exclusiv prin Cabinetul Directorului.

Generalul Dumbravă a devenit cunoscut opiniei publice după ce a afirmat, într-un interviu, pe vremea când era șeful serviciului juridic al SRI, că justiția este un „câmp tactic”. Daniel Dragomir l-a acuzat pe Dumbravă că a dat dipoziții unor judecători, cu privire la anumite dosare.

Lucian Daniel Stanciu Viziteu: „Declarațiile lui Daniel Dragomir privitoare la persoana mea sunt pur și simplu niște minciuni vehiculate în prealabil, tot la Antena 3 de către Călin Popescu Tăriceanu. Daniel Dragomir are o miză personală în confruntarea cu SRI pe care prefer să nu o comentez acum. Supărarea domniei sale la adresa mea are legătură probabil cu faptul că mă număr printre membrii imparțiali și echidistanți din Comisia de control a activității SRI. Nu atac orbește SRI sau alte instituții, asa cum o fac alții și așa cum și-ar dori probabil și Daniel Dragomir”.

“Cei care atacă activitatea SRI nu o fac cu gândul că acest serviciu trebuie să devină unul mai democratic, mai performant și nici pentru a crește cu adevărat controlul parlamentar asupra acestuia. Cei care atacă SRI astăzi o fac doar pentru că această instituție a participat în ultimii ani la lupta împotriva corupției din România” – Lucian Stanciu-Viziteu, deputat USR, membru în Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI.

Caţavencii 2018 – Trebuie – a câta oară

de când scriu despre SRI, atacându-l, îndeobște? – să mă autodenunț: știam încă din 1991-1992, de când datează primele mele texte despre moștenitorii instituționali ai Securității, că SRI va participa la lupta anticorupție, așa că am încercat să-i discreditez de mici. Nu m-am gândit niciodată că acest serviciu trebuie să fie democratic, performant sau controlat de către societate. Nu, nici vorbă. Voiam doar să atac instituția fără motiv, pentru că ea urma să lupte peste ani cu corupții, iar asta era și este inacceptabil. Așa să fi fost, totuși?

Domnul Stanciu-Viziteu

are 33 de ani. Nu este deloc prea tânăr pentru a înțelege gravitatea subiectelor care se discută în comisia de supraveghere a activității SRI. Absolut deloc. Pe când aveam doar 21 de ani, scrisesem deja câteva articole de investigații în care dezvăluiam unele dintre lucrurile pe care SRI le-ar fi vrut ascunse. Alături de articolele altor colegi de la Academia Cațavencu, nu mult mai în vârstă, articolele respective au fost folosite de către SRI drept motiv, în raportul oficial de activitate din 1995, pentru a justifica faptul că “își desfășoară activitatea sub presiuni inimaginabile din partea presei, fiind hărțuiți de publicații precum Academia Cațavencu”. Așadar, dacă un puști de 21 de ani, cot la cot cu “bătrâni” de 29-30 de ani, putea provoca astfel de reacții SRI, mi-e greu să cred că un om de 33 de ani, cu două masterate și un doctorat la Grenoble, poate fi ușor dus de nas. Ori este un patriot exemplar, care închide de bunăvoie ochii la ceea ce vede, ori e altceva care-l orbește.

Ca membru în Comisia

de supraveghere a activității SRI, domnul Stanciu-Viziteu a făcut public, recent, un raport personal de activitate, în care explică punctele de vedere ale domniei-sale despre activitatea comisiei și, de asemeni, ridică în slăvi instituția pe care o controlează. Dacă unii pot da fiori instituției cu pricina scriind despre ea, alții încearcă să-i dea fiori direct bălindu-i la poale. Chestie de gust și de opțiuni.

Nu foarte târziu în raportul său, la finalul paginii 4, domnul deputat USR ne spune, convins, că “[…] există o certitudine cu privire la aportul lăudabil al SRI în lupta împotriva spionilor, teroriștilor și a trădătorilor […]”. Din toți oamenii pe care i-am auzit vorbind sau i-am citit scriind despre SRI, în ultimii 28 de ani, domnul de la USR este primul, cu excepția angajaților instituției, care are certitudini legate de aportul Serviciului “în lupta împotriva spionilor, teroriștilor și trădătorilor”. Până acum, SRI a fost implicat cu succes în doar două cazuri de “terorism”: un băiat care se radicalizase pe Internet și niște băieți din secuime care voiau să dea foc unor pocnitori de 1 Decembrie. În materie de spionaj și trădare, există un singur caz încununat cu succes, cel în care au fost implicați Codruț Șereș, Nagy Zsolt, Stamen Stanchev și încă șase persoane.
În paralel, pe marele terorist Omar Hayssam SRI l-a scăpat peste hotare printre mielușei, fiind nevoie de alte servicii pentru a-l aduce pe ăla înapoi.

Altfel, trebuie remarcat cuvântul “trădători”, un cuvânt pe care, în 2018, îl mai folosesc doar cei care n-au avut acces la manualele moderne ale școlilor de securiști, manuale scoase cam după 2004. Pentru a-și justifica sutele de milioane de euro pe care le cere anual în plus pentru propriul buget, SRI vehiculează în fața parlamentarilor cifre impresionante de teroriști împiedicați să-și facă treaba, de spioni prinși în fapt, de trădători dați în gât. Dacă în 28 de ani de activitate, acele cifre fabulaose se traduc doar prin maximum zece procese finalizate în instanțe, înseamnă că, de fapt, spionii, teroriștii și trădătorii nu există. Doar nu ne putem închipui că un Serviciu democratic și modern de informații îngroapă oameni fără judecată sau îi uită ilegal prin temnițe. Se poate?

În 41 de pagini, câte numără

raportul domnului deputat USR Lucian Stanciu-Viziteu, una dintre principalele preocupări este aceea de a demonstra că protocoalele dintre SRI și alte instituții sunt legale. Cum se face demonstrația? Simplu, folosindu-se argumentele SRI și legislația la care se face îndeobște trimitere în preambulul fiecărui protocol. Așadar domnul deputat demonstrează simplu că totul este legal, printr-un raport propriu. Își pune, este drept, întrebarea dacă aceste protocoale pot conține ceva ilegal. Spune că da, dar dacă printr-un raport superficial poți demonstra că ceva este legal, pentru a demonstra că este ilegal e nevoie de judecător, nu ajunge părerea unui biet deputat fără studii juridice sau cea a unor oameni aflați în studiouri TV.

În linii mari, raportul domnului Stanciu-Viziteu spune că SRI e OK, acționează legal, iar comisia condusă de Manda e o bătaie de joc la adresa unei instituții onorabile, pe care n-ar trebui s-o hărțuiască, ci să o ridice în slăvi, adresându-i doar întrebări favorabile.

După 28 de ani

în care SRI a lucrat neprofesionist, strecurând în comisia de control a propriei activități oameni care ba aveau afaceri cu instituția, ba obținuseră diplome, doctorate și alte beneficii de la instituție, ba îi fuseseră angajați direct, vine raportul acestui tânăr curajos, tânăr în al cărui CV nu apare nici o legătură de vreun fel cu SRI sau instituții afiliate.

Felicitări, SRI, în sfârșit ați înțeles cum se face treaba!

Lucian Stanciu-Viziteu: Odă la SRI. Comentarii de Victoria Stoiciu & PAH

Sigur, cum USR s-a încropit în mare viteză înaintea celor mai recente alegeri parlamentare, și infiltrarea sa s-a făcut tot în mare pripă! Altfel, e greu de priceput cum SRI și-ar fi băgat acolo un prostănac, care să pătrundă în Comisia mixtă de control. Un prostănac, dar nu unul oarecare, ci unul cu două masterate și un doctorat la Grenoble! Că dacă bu e fudul, prostănacul degeaba e prostănac. Dacă ar fi avut minte cît furnica,  Lucian Stanciu-Viziteu s-ar fi abținut la ceea ce el numește „Raportul paralel”, o adunătură de laude deșanțate la adresa unui serviciu a cărui activitate este cel puțin discutabilă, foarte adesea în marginea legii, ba uneori mult dincolo de aceasta. În fapt, „raportu paralel” echivalează cu o auto-deconspirare, un auto-denunț. Măcar colonelul pe puncte Turcescu a pus-o mai bine în scenă! Dau doar un mic citat din „raportul paralel”, dar voi atașa linkul către întregul text: „Cei care atacă activitatea SRI nu o fac cu gândul că acest serviciu trebuie să devină unul mai democratic, mai performant și nici pentru a crește cu adevărat controlul parlamentar asupra acestuia. Cei care atacă SRI astăzi o fac doar pentru că această instituție a participat în ultimii ani la lupta împotriva corupției din România”.

S-a repezit băietul ista la raport cu așa o frenezie că n-au mai apucat să-i spună comanditarii „mai împrăștiat, Luciane, mai împrăștiat”!

„Raportul paralel” al comisiei SRI și elefantul din cameră

Câteva observații pe marginea raportului lui Lucian Daniel Stanciu Viziteu. (Victoria Stoiciu – România Curată)

– Raportul subliniază încă o dată că lupta cu statul paralel este o luptă pentru controlul instituțiilor de forță, respectiv a SRI, nu o luptă pentru întărirea controlului democratic asupra acestora, aducând informații interesante în acest sens. La cele cuprinse în raport, aș adăuga și faptul că până la această oră Parlamentul nu a votat încă rapoartele de activitate ale SRI pentru anul 2015 și 2016. De 2017 nu mai vorbesc, că e deja SF. Am trimis anul acesta o cerere de informații publice, în baza legii 544/2001 atât către SRI, cât și către Comisia de Control a SRI, solicitând aceste rapoarte. Mi s-a răspuns că cele două rapoarte vor deveni publice după reunirea birourilor permanente ale celor două camere și aprobarea lorde către Parlament. Răspunsul acesta l-am primit în 8 februarie anul acesta. De atunci, s-a mai încheiat o sesiune parlamentară și nimic, nu s-au întrunit birourile, nu s-au aprobat rapoartele, noi, cetățenii, tot în ceață suntem. De ce nu se dorește publicarea rapoartelor? O asemenea situație e fără precedent. Se negociază ceva în culise, conțin rapoartele ceva care nu e în regulă? Cum se face că fix cei ce strigă împotriva statului paralel tergiversează procesul de aprobare și publicare a rapoartelor de activitate?

– Principalul argument în raportul lui Viziteu e că tot ce a făcut SRI a făcut în baza unor legi sau acte normative, deci e legal. Cred că doar naivii și-ar fi imaginat că SRI acționează fără a avea un cadru legal în spate. Dar nu tot ceea ce e legal e si constituțional.SRI a făcut interceptări tehnice până în 2016 în baza unei prevederi legale care era neconstituționala.Acest lucru a făcut ca ani la rând SRI să funcționeze ca organ de cercetare penală, fapt deosebit de grav din perspectiva normelor democratice, ale drepturilor omului și ale statului de drept, dar care nu este menționat explicit în raport.

– Idem, tocmai pentru ca nu tot ce e legal e si constituțional, domnul Viziteu ar trebui să ridice întrebarea în ce măsura hotărârile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) care aduc completări legii prin adăugirea de atribuții si extinderea sferei de activitate a SRI sunt constituționale. Nu, nu îi cere nimeni să dea un răspuns, asta e treaba CCR, dar să ridici problema, din poziția de membru al Comisei de control e musai, având in vedere ca aceasta chestiune a fost adesea invocată de reprezentanți ai societății civile (cateva exemple). Este vorba, în principal despre Hotărârea C.S.A.T. nr. 0068/2002 prin care Serviciul Român de informații a fost desemnat ca autoritate Nationala în domeniul realizării interceptărilor și al relațiilor cu operatorii de telecomunicații; Hotărârea C.S.A.T. nr. 0237 I 2004 pentru aprobarea Protocolului general de cooperare privind activitatea de informații pentru securitatea națională; Hotărârea C.S.A.T. nr.1712005 privind combaterea corupției, fraudei si spălării banilor; Hotărârea C.S.A.T. nr. 0023412004 privind cooperarea între Serviciul Roman de informații si Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranței naționale. Legea de funcționare a CSAT permite adoptarea de către acesta a unor hotărâri cu caracter obligatoriu, dar care au caracter secret – în ce măsură este însă constituțional ca aceste hotărâri, secrete, să aducă completări și modificări substanțiale unor legi esențiale? În orice democrație, procesul e legiferare trebuie să fie transparent, accesibil și predictibil. Sigur, nu tot ce ține de activitatea serviciilor secrete poate fi public, dar în cazul de față nu vorbim de operațiuni, ci de ariile de competență și atribuțiile SRI. Ele sunt incluse și descrise în Legea de organizare a SRI (14/1992) și orice extindere a acestora trebuie să se facă printr-un proces legislativ transparent. Orice altceva naște suspiciuni, temeri și ridică semne de întrebare care sunt legitime și care nu fac bine nici democrației, dar nici SRI.

– Raportul conține unele erori de logică care ne pot duce în zone periculoase. „S-a vorbit în ultimii ani despre faptul că SRI ar controla de fapt o parte din membrii comisiei care teoretic controlează activitatea instituției. Adesea m-am întrebat cum poate fi controlată o persoană onestă, fără niciun fel de probleme penale și fără un trecut complicat? Cred că o astfel de persoană nu poate fi controlată. Cu toate acestea, o parte din liderii partidelor politice care trimit parlamentari în comisii au fost condamnați sau au procese în derulare. O parte din cei care de-a lungul timpului au fost membri ai comisiei au avut procese sau chiar condamnări. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă nu cumva cei care vorbesc cel mai tare despre presupusele abuzuri sau încălcări ale legii sunt de fapt cei mai susceptibili de a fi șantajabili?”, se scrie în raport. Din această afirmație, decurg două teze, total false

1) Cine nu e șantajabil și vinovat, nu poate fi controlat. De când lumea și pământul, se știe foarte bine că orice control se bazează pe două elemente – amenințare si recompensă, sau ceea ce numim stick and carrot, elemente ce pot fi folosite separat sau în combinație. Oferirea de recompense, promovările etc sunt, adesea, o modalitate de control mult mai bună decât amenințarea. Prin urmare, faptul că un membru al comisiei nu e șantajabil nu e o garanție de integritate – asta nu îi face invulnerabili. Evident, însă, membrii acestei comisii ar trebui să fie persoane care nu sunt șantajabile și vulnerabile în fața amenințărilor, dar asta rezolvă problema doar parțial.

2) Oricine se plânge de control și șantaj, este șantajabil. Asta e, foarte pe scurt, un pumn în gură dat tuturor vocilor independente care ar îndrăzni să invoce vreodată critic la adresa SRI cuvinte precum control, șantaj, presiune.

– Raportul mai susține că directorul SRI exercită controlul civil asupra activității serviciilor – ceea ce este fals. În toata literatura de specialitate pe tema controlului democratic al serviciilor nu mai regăsim o asemenea idee. Ea a mai fost invocata în trecut de liberalul Cezar Preda, pe vremea când era președinte al Comisie de control. „Nu comisia parlamentară exercită controlul civil al serviciilor de informații, ci directorul acestora – că a fost Timofte, că a fost dl. Maior, că este acum dl. Hellvig, că a fost dl Iliescu, că a fost dl Băsescu, că-i acum dl Iohannis, cele două persoane reprezintă controlul civil al serviciilor secrete românești”, ne spunea Preda. Simplu fapt că o persoană – directorul SRI – vine dinspre zona civilă nu înseamnă că el exercită o activitate de control civil. Activitatea de control e una, cea de conducere si coordonare alta.

– Nu se pomenește nimic în raport despre controlul judiciar – acesta e distinct de cel civil, ambele fiind elemente a ceea ce numim control democratic. Controlul judiciar se manifestă prin intermediul magistraților care veghează ca ingerințele serviciilor în viața privată a cetățenilor și încălcarea unor drepturi fundamentale se face doar când e absolut necesar și proporțional cu pericolul. După cum știm, în România majoritatea covârșitoare a solicitărilor de mandate de supraveghere tehnică sunt autorizate (peste 95%). Într-o situație oarecum similară, dar care se referea la procentul mare de mandate autorizate de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, CEDO arată ca procentul de 98% de dosare autorizate de către Curte constituie un aspect îngrijorător, care «conduce la ideea că judecătorii de instrucție personal nu întră îndetalii cu privire la existența unei justificări incontestabile pentru autorizarea măsurilor secrete de urmărire» si ca sistemul măsurilor operative de investigații în Moldova, cu alte cuvinte, este abuziv.

În concluzie, deși vorbește despre multe chestiuni și vine cu multe informații, raportului îi scapă totuși elefantul din cameră – faptul că serviciile noastre scapă nu doar unui control democratic autentic, ci că activitatea lor nu corespunde unor exigențe minimale ale statului de drept. Nu e treaba SRI să rezolve aceste probleme, ci fix a decidenților politici și a celor care îi păzesc pe cei ce ne păzesc pe noi.