Capul promovat, sabia nu-l taie…
Datele cumulate ale Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și monitorizările independente arată că numărul politicienilor de rang înalt condamnați definitiv depășește ordinul sutelor, în timp ce rata generală de achitare (inclusiv pe temeiul „fapta nu există”) s-a menținut istoric în jur de 10%. Fireşte se menţionează matematic 23 de foşti miniştri sau prim miniştri condamnaţi definitiv. Şi tot fireşte, că nu sunt contabilizaţi exoneraţii. Pentru că sunt prezentate cifric doar cazurile “rezolvate” şi procentual cele prescrise. Nu e disponibil numărul total de dosare înregistrate pentru a verifica şi converti într-un număr celebrele 12% procente de exoneraţi. Asta-i pe hârtie. Şi totuşi:
Scurt istoric al exonerărilor
Între anii 1990 – 2004 a fost o perioadă de imunitate politică aproape totală. Marile scandaluri financiare (Bancorex, FNI, Dosarul Flota) s-au soldat fie cu clasări, fie cu prescripții, politicienii de rang înalt fiind complet ocoliți de condamnări.
Între anii 2005 – 2018 a fost “Epoca de aur” a dosarelor anticorupție. Sub presiunea aderării la UE și a monitorizării prin MCV, parchetele au trimis în judecată mii de oficiali. În acest interval s-au înregistrat cele mai multe condamnări de demnitari din istoria României. Din nou, nu sunt disponibile cifric pentru perioada menţionată mai sus numărul dosarelor clasate din cauza prescripţiei (întâzierilor intenţionate) şi a celebrei “fapte care nu există”.
După virusiadă şi până în prezent, surprize, surprize, traversăm o perioadă marcată de deciziile Curții Constituționale (CCR) și ale Înaltei Curți (ICCJ) privind completurile nelegale și, mai ales, prescripția răspunderii penale. Sute de dosare de mare corupție implicând politicieni au fost închise nu numai pentru că „fapta nu există”, ci şi pentru că a trecut prea mult timp, prejudiciile estimate fiind de ordinul sutelor de milioane de euro.
Numărul total de dosare penale închise prin prescripție în România în perioada 2022–2025 depășește 10.000 de cauze, o consecință directă a deciziilor istorice ale Curții Constituționale (CCR) și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din anul 2022.
Deși oficial judecătorii și procurorii invocă adesea „vidul legislativ” provocat de Parlament și modificările de coduri, realitatea arată că zeci de „mega-dosare” de mare corupție au fost uitate în sertare timp de 7, 10 sau chiar 15 ani în faza de urmărire penală sau pe rolul instanțelor, trecerea timpului fiind speculată la maximum pentru a se obține impunitatea.
Numai Direcția Națională Anticorupție (DNA) a estimat, în momentul pronunțării deciziilor, că peste 550 de dosare de mare corupție urmau să fie direct afectate. Ulterior, DNA a raportat închiderea directă a zeci de dosare aflate în lucru, restul stingându-se pe rolul instanțelor, prejudiciul total calculat fiind de aproape 1 miliard de lei (peste 200 de milioane de euro).
Amploarea numerică a prescripțiilor
• Bilanțul general: Peste 10.000 de dosare penale au fost închise la nivel național doar în ultimii ani ca urmare a prescripției răspunderii penale.
• Dosare de corupție (DNA): Numai Direcția Națională Anticorupție (DNA) a estimat, în momentul pronunțării deciziilor, că peste 550 de dosare de mare corupție urmau să fie direct afectate. Ulterior, DNA a raportat închiderea directă a zeci de dosare aflate în lucru, restul stingându-se pe rolul instanțelor, prejudiciul total calculat fiind de aproape 1 miliard de lei (peste 200 de milioane de euro).
• Anul record: În 2023 s-a înregistrat cel mai mare exod judiciar din istorie, numărul total al proceselor închise prin prescripție la nivelul tuturor instanțelor din țară (inclusiv infracțiuni economice sau de drept comun) depășind 6.700 de cauze.
Mecanismul „sertarului”: Unde s-a tras de timp?
O analiză publică realizată de conducerea Curții de Apel București (CAB) a scos la iveală un adevăr crunt despre ritmul de lucru al anchetelor:
• Peste 86% din dosarele de corupție ajunse pe rolul acestei instanțe erau deja prescrise în momentul în care procurorii le-au trimis în judecată.
• Faptele fuseseră comise cu mulți ani în urmă, iar dosarele au zăcut în faza de urmărire penală (la parchete) atât de mult timp încât judecătorii nu au mai avut fizic timp să parcurgă toate etapele procesuale (fond și apel) înainte ca faptele să fie „șterse” de ceasul biologic al legii.
- Beneficiarii VIP ai întârzierilor de lungă durată
Prin acest mecanism au scăpat definitiv de acuzații sau condamnări nume grele ale politicii și afacerilor din România, în dosare unde procedurile s-au întins pe perioade absurde:
Cazul Dragoş Benea
Dosarul de mare corupție al lui Dragoș Benea (fost președinte al Consiliului Județean Bacău și actual europarlamentar) nu s-a închis prin prescripție, ci a fost clasat direct de DNA pe data de 7 iulie 2020, invocându-se temeiul juridic „fapta nu există” și „fapta nu este prevăzută de legea penală”.
Acest caz reprezintă un exemplu tipic de dosar început cu mare zgomot mediatic (percheziții masive cu mascați), dar care a fost „uitat în sertar” la parchet timp de 6 ani, înainte de a fi închis definitiv fără a mai ajunge vreodată în fața unui judecător.
Motivul oficial al clasării: Soluția de clasare a fost dispusă în baza articolului 16, literele a și b din Codul de Procedură Penală: „fapta nu există” și „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”. Procurorii au concluzionat, după mai bine de o jumătate de deceniu, că probele strânse nu susțin acuzațiile inițiale.
Notă privind un alt dosar (Accidentul rutier)
În paralel cu dosarul DNA, Dragoș Benea a mai fost anchetat în perioada 2015-2016 de către procurorii de pe lângă Judecătoria Bacău într-un caz de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, după ce a lovit o femeie cu mașina. Și acel dosar a fost clasat în decembrie 2016, motivul fiind că victima traversase prin loc nepermis, iar transportarea ei imediată la spital cu mașina proprie a fost considerată un gest instinctiv de salvare, nu o tentativă de mușamalizare.
