Propagandă de partid pe bani europeni

Au ieşit din nou pesediştii pe scenă agitând victorioşi cadrul legal pentru dezvoltarea și operaționalizarea portalului „e-SănătateaMea”, un portal care va fi accesat de cei 31% de români care dețin competențe digitale de bază, ceea ce reprezintă nucleul tehnic capabil să schimbe date și să actualizeze informații medicale în mod autonom. Deşi aproximativ 94,7% dintre persoanele din segmentul 16-74 ani au utilizat internetul, marea majoritate prin intermediul telefoanelor mobile, un raport al Comisiei Europene arată că doar 31% dintre români au abilități digitale de bază. Restul utilizează internetul aproape exclusiv pentru funcții pasive sau simplificate: rețele sociale, streaming video și mesagerie (WhatsApp/Facebook).

Mulţi, dar proşti măria ta …

Introducerea de date medicale, încărcarea unor analize PDF, citirea corectă a unui istoric medical și actualizarea profilului de pacient pe un portal informatic necesită un nivel de alfabetizare digitală pe care peste 65% din populație nu îl stăpânește fără asistență exterioară. Peste 96% dintre tineri utilizează activ servicii digitale și portaluri complexe. Vorbim de cei înregistraţi, nu poate fi inclusă în statistică necunoscuta celor care nu au mijloace de conectare la internet şi trăiesc efectiv “off the grid”.

Din păcate, la segmentul populaţional cel mai afectat de problemele medicale, seniorii peste 70 de ani, situaţia e dezastruoasă. Doar 48,2% dintre aceștia accesează astfel de platforme, deși ei reprezintă categoria cu cea mai mare nevoie de monitorizare medicală și actualizare a istoricului de pacienți.

Aşadar, deși aproape 9 din 10 români au o conexiune la internet în casă, doar 3 din 10 români dețin în mod real cunoștințele tehnice necesare pentru a naviga, introduce date, actualiza documente și schimba informații în mod util pe un portal medical. Pentru restul populației (în special vârstnici și persoane din mediul rural), interacțiunea cu un dosar medical electronic necesită ajutor din partea medicilor de familie, a farmaciștilor sau a rudelor mai tinere.

Nu suntem în stare să rezolvăm cardurile de sănătate

Factorul uman ne omoară şi la capitolul sănătate informatizată. Teoretic, legea spune că noul card se emite în 30 de zile. Practic, din cauza procedurilor greoaie de achiziții publice, tipărire centralizată și distribuție prin Poșta Română, asigurații așteaptă adesea luni întregi până când bucata de plastic ajunge la ei. Pentru a nu lăsa pacientul neasigurat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) emite o adeverință înlocuitoare. Din cauza întârzierilor masive la tipărirea cardurilor, CNAS a fost obligată prin lege să prelungească valabilitatea acestei adeverințe până la emiterea efectivă a cardului duplicat, tocmai pentru a scuti oamenii să mai stea la cozi o dată la 60 de zile pentru reînnoire.

Pacientul trebuie să meargă fizic la sediul Casei de Asigurări (CAS), să depună o cerere scrisă, să facă dovada plății taxei de emitere și să ridice periodic hârtii. Asta-i un fel de “depunerea declaraţiilor online se face la etajul II”.

Nu e pentru populaţie, dar face bine la propagandă

Dacă îngustăm gargara jurnalistică şi ne concentrăm pe cifre REALE, doar 1 din 5 locuitori de la țară este în stare, în mod real, să folosească autonom un astfel de portal. Pentru 80% dintre locuitorii de la țară, utilizarea smartphone-ului se rezumă la Facebook, Whatsapp şi comunicare cu familia. Activități complexe precum crearea unui cont guvernamental, reținerea unei parole securizate, completarea unui formular de programare online, încărcarea unui document scanat sau actualizarea datelor de identificare pe un portal medical depășesc complet abilitățile a peste 3,5 milioane de români din mediul rural.

Dar asta nu contează pentru cei care doresc să mai aloce nişte fonduri europene pentru glazura electorală. Măcar din punct de vedere al securităţii datelor personale nu suntem chiar “în găleată”. Atacul din februarie 2024 a transformat România într-un studiu de caz internațional pentru BBC și analiștii NATO. Decizia radicală a DNSC de a deconecta instant 100 de spitale de la internet a izolat virusul, iar sistemele au fost restaurate rapid în câteva zile datorită copiilor de siguranță (backup-uri) izolate offline. Noua platformă PNRR include obligatoriu protocoale de backup automat, criptat și stocat în locații geografice diferite, făcând ștergerea sau pierderea definitivă a datelor aproape imposibilă.

Politrucul inventiv fură şi din banii europeni

Dar fiindcă membrul de partid e inventiv, deși furtul direct din conturi este blocat, există trei riscuri majore de management și execuție, specifice marilor proiecte IT din România:

  1. Caietele de sarcini „cu dedicație” (Licitațiile direcționate)Cel mai mare risc este cel al barierelor tehnice artificiale. Unele cerințe din caietul de sarcini pot fi formulate atât de specific, încât o singură firmă (sau un consorțiu local agreat) să poată îndeplini criteriile de calificare. Rezultatul nu este furtul banilor, ci supraevaluarea masivă a serviciilor (statul plătește 10 milioane de euro pe un software care pe piața liberă ar costa 3 milioane).
  2. Mentenanța pe viață (Cătușele tehnologice)O metodă frecventă de scurgere a banilor pe termen lung este „vendor lock-in”. Firma care câștigă dezvoltarea portalului creează un cod proprietar închis. Ulterior, statul român devine dependent de acea companie pentru orice modificare sau actualizare minoră, plătind contracte de mentenanță exagerate an de an, direct din bugetul național, unde controalele UE nu mai sunt la fel de stricte.
  3. Managementul defectuos și ratarea termenelor Așa cum avertizează asociațiile profesionale de medici precum FNPMF, cel mai mare pericol nu este corupția, ci competența administrativă scăzută. Din cauza lipsei de coordonare între Ministerul Sănătății și CNAS, proiectele riscă să fie livrate cu întârziere, nefuncționale sau incomplete, ceea ce atrage corecții financiare din partea UE.

În final, banii europeni sunt retrași, iar statul român rămâne să acopere pagba din taxele cetățenilor. Pe şleau, banii nu mai pot fi „sifonați” grosolan ca în trecut. Riscul actual constă în livrarea unui produs final supraevaluat și ineficient, livrat de firme de casă care vor taxa statul pentru mentenanță în următorul deceniu.